Noi Suntem Piticii (muzica gradinita)

Loading...

sâmbătă, 10 decembrie 2011

Blog nou de PITICI ISTETI

In acest an, ne vom muta in casa noua! Va asteptam cu noi imagini din viata nostra  de prescolari pe noul blog http://www.palatulpiticilor.blogspot.com/.

marți, 1 martie 2011

1 Martie - Martisor

 O primavara frumoasa, tuturor parintilor! Piticii s-au intrecut in a confectiona martisoare pentru mamici , dar si pentru bunici! Am fost foarte incantati de rezultat, asa ca ne-am autointitulat " MICII CREATORI". Va invitam la serbarea in cinstea mamei, pe 8 Martie, la ora 10, in sala de grupa!
Primavara bine ai sosit!
Piticii au invata sa daruiasca martisoare fetelor, in cinstea primaverii, care se lasa inca asteptata!

sâmbătă, 12 februarie 2011

Activitatile noastre OPTIONALE











Imagini surprinse la ORA DE ENGLEZA  si la ORA DE DANS MODERN.
Dansam in perechi si invatam "dansul pinguinului".

My Toothbrush


I have a little toothbrush

I hold it very tight

I brush my teeth each morning,

And then again at night .


I Have Two Eyes


I have two eyes to see with,

I have two feet to run,

I have two hands to wave with,

And nose I have but one.

Animalele si pasarile din curtea bunicilor














Piticii au invatat in cadrul proiectului:
-care sunt animalele domestice, care sunt foloasele lor pentru om;
-cum se numesc puii animaleler;
-cu ce este acoperit corpul pasarilor de curte;
-au invatat sa deseneze liber un pui, folosindu-se de figuri geometrice : un cerc mare pentru corp si unul mai mic pentru cap, un punct pentru ochi si litera v rasturnata pentru cioc, doua linii mici pentru picioare si alte trei pentru "degetele, sa scurme cu ele", o coroana pentru un puiut motat si cifra 3 rasturnata pentru aripioare.
- dupa ce au ascultat poveste "Uta-mieluta", am "imbracat" un miel in blanita calda din servetel mototolit
Ne amintim cu mare drag, privind fotografiile din JURNALUL GRUPEI, de activitatile noastre, Pitici la grupa mica:
http://grupapiticilor.blogspot.com/2010/06/copiii-iubesc-animalele.html

UTA MIELUTA



de F. Sahling






Pe la mijlocul iernii, oaia cea bătrână a bunicului , aduse pe lume o mieluţă, pe care o numiră : „Uţa – Mieluţa”. Într-o dimineaţă, cam pe la sfârşitul lunii ianuarie, Uţa – Mieluţa se trezi plină de voie bună. Nu-şi dădea seama de ce. Am visat oare ceva frumos, sau poate e din cauza soarelui ? se întreba ea. Nu-şi amintea totuşi să fi avut vreun vis. Şi nici soarele nu putea fi pricina voioşiei sale, căci razele lui nu pătrundeau încă până în staul. Atunci care să fie cauza? Deodată, Uţa – Mieluţa o descoperi: Pe uşa deschisă a grajdului şedea o păsărică şi cânta de mama focului. După ce-şi isprăvi cântecul, păsărica îi spuse: „Vino afară, somnoroaso ! Toată lumea a ieşit la aer, numai tu leneveşti aici. Soarele ne zâmbeşte, cerul e albastru, vântul adie uşor şi întreaga fire se bucură de această zi minunată.

Uţa – Mieluţa, nu stătu mult pe gânduri şi sări cu voioşie gardul staulului. În ogradă toate animalele îşi plimbau puii şi le arătau ograda. Căţeluşa – mamă îşi scoase căţeluşii din cuşcă şi îi învăţa să latre la persoanele necunoscute, că de, nu ea păzeşte casa? Mama – purceluşă îşi învăţa purceluşii să grohăie – semn că le e foame şi să vină gospodina să le aducă . Mama – văcuţă îşi scoase şi ea viţelul din grajd la plimbare prin ogradă şi-l învăţa să rumege fânul din fânar.

Ei, dar trebuie să o caut şi eu pe mămica mea şi a început a behăi: „Behehe, behehe”. Mama – oaie a auzit-o şi a venit spre ea. Uţa – Mieluţa, o salută frumos , ca un miel cuminte ce era: „Bună dimineaţa mămico!”. Să trăieşti mieluţa mamei, nu îţi e foame. Uite colo în iesle, gospodarul ne-a adus ogrinji proaspeţi şi dulci. După ce s-a săturat bine, Uţa – Mieluţa , o rugă pe mama – oaie: „Mămico, spune-mi şi mie o poveste !” pentru că Uţei îi plăceau poveştile tot atât de mult ca şi vouă, copiilor.

Cel mai mult îi plăcea povestea cu lupul şi cei şapte iezi, şi ar fi ascultat-o oricât de des.

„Da , Mieluşica mea, îi spuse Mama-oaie, când isprăvi de povestit, îi spuse: „trebuie să bagi de seamă şi tu, ca nu cumva să te prindă vreodată Lupul cel Rău”.

- Dar cum arată lupul mămico? – întrebă Uţa. Şi maică-sa , i-l descrise amănunţit.

- Ce bine ar fi să nu-l întâlnesc vreodată, oftă Uţa. Mi-e frică şi numai când aud de el !.

Pe urmă, Uţa-Mieluţa, ceru voie mamei ei să meargă până afară la izlaz, să pască ceva iarbă proaspătă , care fusese acoperită de zăpadă , şi mai ales, să ajungă şi la iazul care tocmai se dezgheţase, pentru că două zile la rând se ivise soarele. Ea, îşi făcuse obiceiul să se ducă adesea acolo şi să se privească în oglinda limpede a apei. Era, e drept, un mieluşel nespus de drăgălaş: alb din vârful botului până la codiţă şi cu o lână moale ca puful.

Când ajunse la iaz, Uţa-Mieluţa, se trezi faţă în faţă cu un animal roşcat, micuţ, cu o coadă lungă şi arcuită şi care se căţăra foarte repede în copacii de pe marginea iazului, în salturi foarte mari. Uţa nu mai văzuse niciodată un asemenea animal.

- „Cum te cheamă?” întrebă ea curioasă, animalul mic şi drăgălaş.

-„Eu, sunt Riţa-Veveriţa şi trăiesc acolo sus în scorbura din copacul acela cel mai înalt” .- Dar, ia spune, de acolo de sus, ai văzut vreodată Lupul cel Rău?, o iscodi Uţa - Mieluţa pe Riţa – Veveriţa. „Fireşte , că l-am văzut”, răspunse Riţa.

- „Şi nu ţi-a fost frică de el ?”

- „Nu, pentru că eu cum îl văd, fac un salt, şi gata ajung la scorbura mea, iar lupul nu se poate căţăra în copacii înalţi.

Ce bine ar fi să pot face şi eu salturi la fel ca tine, atunci când vine lupul cel rău. Fac şi eu salturi, dar mai mici,nu mă pot căţăra în copaci. Eu pot sări doar peste garduri mai mici, sau peste buşteni şi porni mai departe , luându-şi rămas bun de la veveriţă. Şi cum mergea ea aşa, mândră, deodată văzu o namilă apropiindu-se de ea. De spaimă, inima i se opri: nu putea fi decât Lupul cel Rău, îşi zise Uţa-Mieluţa ! Întocmai aşa i-l descrisese maică-sa. Uţa se întoarse şi o luă la goană cât o ţineau picioarele. Namila însă venea după dânsa. Uţa-Mieluţa alerga tot mai repede şi mai repede. La o vreme îndrăzni să arunce o privire înapoi. Răsuflă uşurată ! Namila se oprise. Dar Uţa alergă mai departe până ce ajunse lângă Mama-oaie.

- „Vai , mămico, strigă ea de departe, încă aşa de înspăimântată, încât aproape că-i pierise glasul. Am văzut Lupul cel Rău ! Mi-am amintit însă de ceva ce m-ai învăţat tu, şi am luat-o la goană”.

- „Dar cum arăta Lupul cel Rău, fata mamei ?” întrebă mama-oaie.

- „Nici nu pot să-ţi spun cât de groaznic era, răspunse Uţa. Avea urechile ca nişte ţepuşe şi nişte ochi mari şi sălbatici. Mai mare însă, îi era gura şi se vedeau în ea o mulţime de dinţi ascuţiţi. Şi din gură îi atârna o limbă lungă şi roşie !”.

Mama-oaie de abia reuşi să o liniştească pe fetiţa ei, Uţa.

Câteva zile mai târziu, Uţa-Mieluţa se întâlni din nou cu namila cea fioroasă. Îşi scoase capul de după colţul grajdului şi o privea, după aceea dădu fuga în staul şi se ascunse. Abia, după mai multă vreme îndrăzni să se uite afară. Guiţ-guiţ, purceluşul şi Grivei – câinele din ogradă, tocmai treceau pe acolo, iar Uţa-Mieluţa îi întrebă cu teamă: „N-aţi văzut lupul cel rău ?”. – „Nu, n-am văzut nici un lup” – grohăi purceluşul, iar Grivei adăugă: „Dacă ar fi venit vreun lup, eu repede l-aş fi gonit, n-avea grijă!”

Însă de atunci Uţa-Mieluţa nu mai îndrăzni să se depărteze da Mama-oaie, şi într-o zi o rugă: Mi-e sete , mămico, hai să mergem până la iaz”. Se duseră acolo şi Uţa îşi astâmpără setea, sorbind apa încetul cu încetul. Dar când ridică odată privirea, zări namila în tufiş. De spaimă, făcu un salt atât de mare, că ajunse tocmai în mijlocul iazului ! Mama-oaie începu să strige speriată, după ajutor. Atunci namila sări în apă şi înotă înspre Uţa-Mieluţa. Aceasta, de frică, închise ochii. Namila, o înşfăcă de după gât,cu grijă să nu o rănească, şi o duse la mal. Când Uţa deschise ochii, se văzu lângă maică-sa, care o lingea cu duioşie, să o încălzească, pentru că apa era foarte rece, că de era cam pe la mijlocul iernii – către sfârşit.

Alături, însă, şedea şi namila. „Mămico, lupul!” se bâlbâi Uţa. „Unde vezi tu vreun lup?” – întrebă Mama-oaie. „Uite, acolo, lângă tine!”.

- „Vai Uţă, prostuţă, acesta nu e Lupul cel Rău, ci e un câine!”

- „Dar nu seamănă cu câinele, Grivei din ograda noastră, ci arată cu totul altfel”.

- „Păi, să ştii , draga mea, că acesta este un câine lup şi nu-ţi face nici un rău. Ar trebui să-i mulţumeşti, mai degrabă, că te-a salvat de la înec”.

La multi ani, Claudiu!!!
















Piticii sunt incurajati sa se cunoasca mai bine si prin vizite reciproce si schimb de jucarii, mai ale prilejuite de aniversari!

Activitatea lunii ianuarie, in cadrul parteneriatului "Impreuna pentru viitor"

http://www.didactic.ro/materiale-didactice/impreuna-pentru-o-lume-mai-buna-te-vad-ma-vezi-ianuarie-2011
Accesand link-ul veti putea vota activitatile noastre extracurriculare!

Aniversari la noi in gradinita


La multi ani, Alexandra! (grupa pregatitoare)


Sa cresti mare si voinic, Eric! (grupa mica)